Lucrarile pentru edificarea resedintei de vara a principelui Carol I al României au început înca din anul 1873, pe un teren aflat în proprietatea privata a suveranului, denumit initial domeniul regal de la Sinaia.
Santierul de pe Valea Pelesului a reunit, la un moment dat, aproape 300 de lucratori si poate fi considerat cel mai important de pe cuprinsul Vechiului Regat în veacul trecut.
Constructia a fost finantata din caseta particulara a lui Carol I, dar si din lista civila. Costurile etapei 1873-1883, atât pentru constructie cât si pentru lucrari de decoratie s-au ridicat la suma de 6,5 milioane lei-aur, iar costurile globale, pâna în anul 1914, la suma de 16 milioane lei-aur.
Proiectul final, propunând o cladire cu aspectul unui chalet, dupa cum era privita în epoca, a corespuns atât viziunii si gustului artistic, cât si posibilitatilor financiare ale comanditarului.
Edificiul s-a realizat în intervalul 1879-1883. Decoratia interioarelor era preponderent în stilul neorenasterii germane, doar doua încaperi diferind stilistic: salonul turcesc si budoarul neorococo al reginei Elisabeta, astazi disparut. Alegerea stilului neorenasterii germane a fost deopotriva expresia gustului la moda în anii '70 ai secolului al XIX-lea în Germania, cât si ilustrarea convingerilor estetice ale lui Carol I.
Patrimoniul artistic al castelului este divizat în mai multe categorii: decoratia din lemn, mobilierul, vitraliile, armele si colectia de arta plastica si decorativa.
Colectia de arme cuprinde peste 4000 de piese putând fi divizata în arme de parada, de vânatoare. Printre aceste arme albe si de foc, se numara piese începând din secolul al XV-lea pâna în secolul al XIX-lea.
Mobilierul de arta care decoreaza majoritatea încaperilor castelului cuprinde piese originale datând chiar din secolul al XV-lea, realizate în cunoscute ateliere europene din Mainz, Munchen, Viena, Hamburg.
Vitraliile au fost achizitionate între anii 1883 si 1914. O parte din ele sunt originale, piesele elvetiene si germane din secolul al XV-lea, al XVIII-lea, altele dateaza din secolul al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea - aceste vitralii fiind lucrate în atelierele din Zettler (Munchen) si Zwolfer (Viena).
În domeniul artei plastice se disting picturi originale semnate de Gustav si Ernest Klimt, Franz Match, Dora Hinz si chiar regina Elisabeta, dar si o serie de copii dupa pictori celebrii.
Construit între anii 1873 - 1883 (etajul I) si între 1896 si 1914 ( etajul II),de Carol I de Hohenzolleren - primul rege al României (1866 - 1914), în stilul Renasterii germane, dupa planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer si ale celui german Johann Schultz din Lemberg (Lovov), cu transformari si adaugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karel Liman în anii 1896 - 1914, este compus din 160 de camere si are un turn central de 66 de m înaltime.
Castelul a fost resedinta regala de vara (pâna în 1947), iar astazi adaposteste un muzeu cu colectii de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobila, tapiserii etc.
În apropierea Castelului Peles se afla Castelul Pelisor destinat initial printului Ferdinand I, azi muzeu.
În Europa resedintelor monarhice, Castelul Peles din Sinaia, resedinta de vara a regilor României, are un profil bine determinat. Creatie a gustului regelui Carol I dar si a stiintei arhitectilor Johannes Schultz si Karel Liman, precum si a maiestriei unor decoratori prestigiosi ca J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz si Berhard Ludwig din Viena, Castelul Peles poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat. Totodata, el este, prin valoarea sa istorica si artistica, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu